PATRICI'AN, -Ă, patricieni, -e, subst. 1. S.m. si f. (În Roma antică) Membru al comunităţii gentilice, iar mai târziu al aristocraţiei gentilice, care se bucura de toate drepturile si privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparţine patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S.m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] - Din fr. patricien.
Sursă : DEX'98 (28681)  - valeriu

PATRICI'AN s. I. (IST.) 1. (înv.) patriciu. (Un ~ din Roma antică.) 2. aristocrat, gentilom, nobil, senior, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.) II. trandafir. (A mâncat un ~ bine fript.)
Sursă : Sinonime (198972)  - siveco

patrici'an s. m. (sil. -tri-ci-an), pl. patrici'eni (sil. -ci-eni)
Sursă : DOR (269297)  - siveco

PATRICI//'AN¹ ~'eni m. 1) (în Roma antică) Persoană care, prin nasterea sa, aparţinea clasei superioare de cetăţeni romani, bucurându-se de mari privilegii; nobil roman. 2) (în evul mediu) Persoană care făcea parte din nobilime; nobil; senior; aristocrat. [Sil. -ci-an] /<fr. patricien
Sursă : NODEX (346720)  - siveco

PATRICI//'AN² ~'ană (~'eni, ~'ene) m. si f. Cârnat preparat din carne tocată de vită si fript la grătar. [Sil. -ci-an] /<fr. patricien
Sursă : NODEX (346721)  - siveco